Cercetătorii americani studiază țesutul rămas în urma intervențiilor chirurgicale pentru a înțelege mai bine cum funcționează creierul uman

Cercetătorii americani dezvoltă o metodă îmbunătățită prin care vor să înțeleagă mai bine cum funcționează creierul uman: studiază țesutul rămas în urma intervențiilor chirurgicale. Aceștia susțin că noua metodă îi va ajuta să găsească mai repede tratamente decât în urma studiilor pe șoareci și șobolani, potrivit BBC.

Autorul studiului, Dr. Ed Lein de la Institutul Allen, analizează țesutul de creier la doar câteva ore după intervențiile chirurgicale, în condițiile în care acesta funcționează ca și cum ar fi încă în creier până la 48 de ore după ce a fost recoltat. Cercetătorul a oferit mai multe detalii la reuniunea Asociației Americane pentru Progresul Științei, care a avut loc în Seattle.

„Este un pic ciudat că avem un domeniu atât de mare care încearcă să trateze bolile creierului, dar înțelegem atât de puțin creierul uman. Iar domeniul presupune în ansamblul său că creierul uman este similar cu cel al animalelor, fără ca măcar să fi fost testată această teorie”, a declarat Dr. Ed Lein, precizând că la șoareci creierul este mult mai mic, iar diferențele față de cel uman sunt semnificative.

Echipa de cercetători a descoperit că există mult mai multe tipuri de celule în creierul uman decât în cel al animalelor. Acesta ar fi motivul pentru care tratamentele pentru boli precum Alzheimer sau Parkinson au fost „relativ fără rezultate.”

Descoperirea lui Lein a fost primită cu scepticism de geneticienii britanici, care își desfășoară mare parte din activitate pe șoareci și șobolani.

„Sigur că există diferențe între creierul șoarecilor și cel al oamenilor, de mărime, de formă și complexitate. Și modul în care se conectează cu corpul este diferit. Nu cred că știu vreun neurolog care face studii pe șoareci să pretindă altceva. Într-adevăr, afirmațiile lui sunt ridicole. Studiile se fac pe animale vii pentru că ar fi foarte dificil altfel. Putem controla variabilele, precum genetica, vârsta, nutriția etc într-un mod în care este imposibil pe oameni”, susține prof. Robin Lovell-Badge.

Alți cercetători din Marea Britanie sunt de părere că se încearcă minimizarea importanței studiilor făcute pe șoareci și alte animale, „cu încrederea naivă că genetica umană va rezolva totul.”

Dr. Lein a răspuns valului de critici, susținând că testele efectuate pe creierul animalelor sunt esențiale pentru a oferi sisteme testabile experimental pentru a realiza studii mecanice, ceea ce limitează fundamental posibilitatea de a studia creierul uman.

„În acest sens, studiile pe care le realizăm pe creierul uman sunt mult mai complementare și permit o mai bună evaluare a potențialelor moduri de a studia funcțiile și bolile creierului”, a punctat Dr. Lein.