Cum au distrus marii finanțatori fotbalul pentru totdeauna

Marii finanțatori care au intrat în fotbal la nivel internațional în ultimul deceniu au adâncit o falie între echipele super bogate și restul cluburilor. Dimensiunea problemei a ajuns într-un punct în care nu pare să mai existe cale de întoarcere.

Cazul Leicester City

Într-un deceniu în care fotbalul este dominat de echipe care se ridică ajutate de investitori care pompează sute de milioane de euro, o echipă din campionatul englez a produs o surpriză neașteptată în sezonul 2015/2016: „Vulpile” de la Leicester City au câștigat campionatul din prima ligă engleză de fotbal.

Un club cu o istorie de peste 130 de ani, care cu șapte ani în urma performanței istorice se afla în al treilea eșalon fotbalistic, a reușit să spargă mitul dominației așa-numitei elite „Big 6.”

Arsenal, Chelsea, Liverpool, Manchester City, Manchester United și Tottenham Hotspur reprezintă 57,5% din totalul veniturilor încasate de cele 20 de echipe din prima ligă engleză, conform Forbes, ceea ce le-a adus titlul de „Big 6.”

Acestea sunt cluburi mari, care s-au bucurat de noul val de investitori care au intrat în fotbal în ultimul deceniu.

„Nu vrem prea multe cazuri Leicester City. Istoria fotbalului sugerează că fanilor le place când echipele mari câștigă. Un anumit nivel de incertitudine este bun, dar o ligă mai democratică ar dăuna businessului.”

Foto: Twitter Leicester City

Acestea sunt cuvintele unui oficial din Big 6, pe care le-a spus într-un hotel de lux din Londra în fața unui grup format din oameni de business și jurnaliști, așa cum dezvăluie The Independent.

Rămâne acum întrebarea: cărui business dăunează? Și când am început să discutăm în acest mod despre fotbal?

Fotbalul ca fenomen a prins amploare dintr-o bucurie sinceră față de sport și frumusețea competiției, dar când marii investitori au început să captureze trofeele și campionatele, conceptul a început să se degradeze.

Referitor la faptul că „fanilor le place când echipele mari câștigă”, cazul Leicester City contrazice această afirmație. Pentru că le-a dat fanilor speranță. Pe același principiu în care Oțelul Galați antrenat de Dorinel Munteanu a redat pentru o perioadă fanilor români frumusețea fotbalului.

Pentru că ne place să ținem cu cei mici, care au mai puține șanse. În această idee, ceea ce prinde contur în fotbal poate fi comparat cu inegalitea socială generată de distribuția averilor pe glob. Cei bogați devin și mai bogați.

Cum au capturat marii finanțatori fotbalul

Astăzi, a devenit aproape imposibil pentru o echipă din afara elitelor financiare să câștige o competiție majoră.

Deși fostul președinte al clubului spaniol Real Madrid, Ramon Calderon, a insistat să declare în presă că „fotbalul a fost întodeauna așa”, toate datele arată că asta nu este adevărat.

Așa cum confirmă și investigația citată, apetitul fotbalului pentru hyper-capitalismul neregulat cu care se confruntă a generat o falie financiară care distruge acum incertitudinea specifică sportului.

Nu este vorba despre faptul că marile cluburi câștigă de cele mai multe ori, pentru că mereu echipele mai bune au câștigat, dar este vorba despre un grup mic de cluburi super-bogate care sparg record după record.

Fiecare nou record transformă sportul în moduri nemaiîntâlnite până acum. Nu au fost niciodată atât de mulți bani în fotbal.

Un studiu al firmei de audit și consultanță Deloitte arată că pentru a încerca măcar să fii relevant în rândul celor mai mari echipe din lume, ar trebui să ai anual venituri măcar de 400 mil. euro – în contextul în care echipa cu cele mai mari venituri este Barcelona – 840 mil. euro.


În același timp, cluburi precum Liverpool și Manchester City, ambele cu venituri de peste 600 mil. euro pe an, investesc mult în jucători, ceea ce generează o falie și mai adâncă. Din acest motiv vedem în fiecare an noi recorduri doborâte.

Doar în ultimul deceniu au fost depășite toate aceste recorduri: a doua triplă (n.r: când o echipă câștigă în același sezon trei competiții) spaniolă din istorie; prima triplă germană; prima triplă italiană; prima triplă internă în campionatul englez; trei triple franceze în patru ani; prima echipă care câștigă Liga Campionilor pentru trei ani consecutiv în ultimii 42 de ani; prima dată în istorie când cineva face 100 de puncte într-un sezon în campionatele din Spania, Italia și Anglia.

Multe dintre aceste performanțe ar fi părut imposibile acum câteva decenii. Dar acum toate s-au întâmplat în aceeași perioadă de doar 10 ani.

Da, trebuie să recunoaștem că mai există câteva cazuri izolate când așteptările sunt înșelate, cum ar fi performanța slabă a Manchester United sau Arsenal în ultima perioadă, sau cazul Leicester City, dar în cea mai mare parte elementul surpriză a dispărut.

Oficialii trag un semnal de alarmă

Aleksander Ceferin, președintele UEFA, a punctat această problemă în discursul de deschidere de la conferința anuală pe care o organizează și a discutat despre cum „amenințările” și „riscurile” pe care le aduce „o polarizare a veniturilor.”

Până și compania de audit și consultanță Deloitte – care ajută multe businessuri și guverne să își gestioneze politicile și miliardele – avertizează că „o situație unde rezultatele din teren sunt influențate drastic de resursele financiare valabile” poate afecta „integritatea” și „elementul supriză” care este crucial valorii acestui sport pe termen lung.

„Dacă nu vom rezolva problema, industria noastră se va prăbuși în câțiva ani”, atrage atenția Javier Tebas, președintele Ligii spaniole de fotbal.

Anul 2020 găsește fotbalul global foarte tensionat, într-un moment în care mai multe probleme dau în clocot. Printre acestea se numără sănătatea financiară precară a cluburilor care nu fac parte din aceste elite; tensiunile dintre cluburile super bogate și restul echipelor; tensiunile dintre ligile de fotbal; tensiunile dintre FIFA și UEFA.

Și nu în ultimul rând, tensiunile care s-au creat între cluburi ca businessuri și masa de fani care le-au alimentat profiturile, prin speranță și iubire față de fotbal.

Problematica inegalității financiare stă în mijlocul dezbaterilor cu privire la structura după care funcționează sezoanele de fotbal – o problemă care a prins contur luna aceasta.

„Trebuie să oprim acest trend acum. Falia crește exponențial de la sezon la sezon. Este acum ori niciodată. Riscăm să distrugem ecosistemul fotbalului”, spune una dintre sursele din industrie citate în investigația The Independent.

Chiar dacă în acest moment jocul mai susține un anumit echilibru pe teren, situația evoluează mult mai artificial decât ne-a arătat istoria fotbalului până acum zece ani.

Aici stă principala problemă. În modul în care banii elimină elementul surpriză atât de necesar pentru existența fotbalului ca sport.

Fotbalul a evoluat drept sportul tuturor. Locul în care o gașcă de băieți poate munci foarte mult și dacă se antrenează destul și sunt extrem de pasionați ar putea ajunge să facă o surpriză și să câștige un campionat.

Ca sport, fotbalul a fost gândit ca un joc cu goluri puține, astfel încât surprizele să poată fi mari, iar peformanța să fie satisfăcătoare.

Așa cum interesant noteză investigația, punctul de penalty reflectă exact această realitate: distanța sa oferă o șansă de 70% de a da gol, valoarea perfectă în mijlocul raportului dintre lovitură de pedeapsă și posibilitatea de a rata.

Cum altfel ar fi ajuns Steaua București să câștige cea mai mare competiție din lumea fotbalului în 1986?

Legendarul Johan Cruyff, al cărui nume face parte dintr-o elită selectă alături de Marco van Basten, Michel Platini, Lionel Messi sau Cristiano Ronaldo, a descris fotbalul drept „un joc al greșelilor.”

Astfel, Cruyff pune degetul exact pe elementul surpriză – cel care se erodează din cauza marilor finanțatori.

Nivelul la care au ajuns cele mai valoroase echipe din lume este unul în care greșelile sunt din ce în ce mai puțin probabile.

Cât de mare este schimbarea

În 1982, contractul pentru drepturile de difuzare pe prima ligă engleză era de doar 5,2 milioane lire sterline, iar drepturile internaționale se ridicau la doar 50.000 de lire sterline.

Drepturile de difuzare pentru ciclul actual 2019-2022 valorează 8,4 miliarde de dolari. Premiul în bani obținut de câștigătorul Ligii Campionilor se ridică la 2,04 miliarde euro, față de 583 milioane euro în urmă cu zece ani.

În același context, o echipă ca Mancester United care avea venituri de 117 milioane lire sterline la începutul anilor 2000, a ajuns astăzi la 627,1 milioane lire sterline în sezonul 2018-2019.

Dimensiunea jocului s-a schimbat total. Așa cum subliniază autorul David Goldblatt în cartea sa „The Age of Football”, industria sportivă din Europa generează un business mai mare în Europa decât industria de publishing sau industria de cinema.

Foto: Twitter Football Tweet

Una dintre nemulțumirile principale ale Big 6 la ultima întâlnire a șefilor de club pentru a negocia drepturile de difuzare, a fost aceea că cele mai mari echipe ar trebui să ia mai mulți bani pentru că atrag mai multă atenție internațională.

Contra-argumentul a fost evident: Degeaba atrag atenție dacă nu au cu cine să joace, iar unul dintre principiile atractive ale fotbalului englez încă de la fondare este egalitatea.

De ce ar fi o mare problemă? Se creează un cerc vicios în care dacă Big 6 iau mai mulți bani, cumpără jucători și devin și mai bune. Dacă sunt și mai bune, atrag și mai multă audiență. Și au un avantaj și mai mare la masa negocierilor, iau și mai mulți bani, iar acest ciclu se repetă – și falia se adâncește.

Care este argumentul final cu care amenință cele mai mari echipe? O așa-numită Super Ligă, în care să joace doar cele mai bune echipe din lume.

„Folosesc amenințarea asta cu Super Liga de 20 de ani deja. De fiecare dată când vorbim de distribuția veniturilor, ei pun amenințarea asta pe masă”, spune una dintre sursele de rang înalt citate în anchetă, a cărei identitate este păstrat ascunsă.

Astfel, când nimeni nu s-a mai obosit să stabilească reguli și plafoane, când capitalismul a intrat nestingherit în fotbal, a scos la suprafață rapid cea mai sălbatică latură a sa, generând o inegalitate imensă, care pune în pericol existența unui sport iubit de sute de milioane de fani.